ȚOPESCU, Mihai




Pagină web:


www.topescumihai.com
 

Adresă mail:


topescu@gmail.com
 




REFERINŢE


        Mihai Ţopescu trăieşte şi lucrează la Târgu Jiu, nu departe de Coloana fără sfârşit a lui Constantin Brâncuşi. Marcat spiritual de marele înaintaş, artistul gorjean contemporan mărturiseşte: „Nu pot să fiu decât fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca mijloc de expresie”. Creaţia lui Mihai Ţopescu, desfăşurată pe o durată de trei decenii, are ca miez fizic sticla. Sticlei i se adaugă adesea alte materiale (cu precădere, lemnul şi metalul), alcătuind împreună lucrări de sculptură care, grupate, structurează spaţiul sub înfăţişarea unor instalaţii ce pot integra „limbaje” actuale, de pildă, video-ul. Sticlei îi pune în valoare capacitatea de a seduce, de a fascina optic şi de a sugera misterul, fără însă a miza pe fragilitatea materialului. Mihai Ţopescu, neobosit în inventivitatea-i tehnică şi formală, a făcut din această „artă a focului” un soi de expanded field, în care elementele sculpturale dialoghează cu trăsăturile picturii şi graficii - de exemplu, seria a cărei „naştere” a fost înregistrată etapizat în filmul Anatomy of Glass (2010) ori suita Personaje captive/Desene în sticlă (2012).
        Artistul a început cu sticla optică, optând stilistic pentru abstracţia geometrică, adecvată materialului. Asociind ulterior sticla cu lemnul, metalul sau chiar cu piatra, a „revizitat” anumite repere din istoria arhitecturii - elemente structurale simbolice precum arcada, poarta ori fereastra. Sintezele formale trimiteau şi la Brâncuşi, prelucrarea discretă a ilustrei moşteniri menţinându-se până recent - dovadă, „tiparul” formal esenţializat al Peştilor (2010) şi soclurile de lemn ale acestora, cioplite ca două trunchiuri de con afrontate la baza mică, devenite părţi constitutive ale lucrărilor. Odată cu portretele tipologice satirice ale VIP-urilor, în nuanţă neoexpresionistă, culoarea a devenit treptat un factor important, iar vitalitatea, adică intensitatea acesteia, trimiţând uneori la cromatica ţesăturilor populare olteneşti. În perioada 2000 - 2005, artistul a abordat tehnica sticlei turnate. Subtilităţile „impresioniste” în tratarea suprafeţei ori volumului, deopotrivă cu cele cromatice, erau etalate în sensibile întâlniri ale calităţilor sculpturale cu cele picturale, forma evoluând pe un traseu oscilant între figurativul esenţializat şi abstracţie, cu „popasuri” în zonele volumetriilor arhaic-arhetipale: Himere, Spirale, Sacrificiul, Portrete, Semnul Peştelui, Omida.
        Cea mai importantă expoziție personală semnată în România de Mihai Ţopescu a fost vernisată în noiembrie 2010 la Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti. Selecţia a inclus temele-suite ale lucrărilor Personaje (2006 - 2008), Anatomia sticlei (2010), Peşti (2010), Vibraţii (2000) şi piesele care impuneau perechea Afrodita-Hefaistos (2009). Monumentalitatea, formele în care accentele clasice alternau cu cele baroce, dar şi somptuozităţile cromatice au fost clasate drept calităţile de ansamblu ale exponatelor.
        Personajele captive/Desenele în sticlă ne apropie de preocupările actuale ale lui Mihai Ţopescu. Reprezentările feminine, trimiţand spre Antichitate şi arheologie datorită structurii formale şi viziunii tributare conceptului body in pieces, sunt „prizonierele” unor cilindri care joacă rolul de „capsule” ale timpului cultural şi istoric. Sticla masivă modelată la cald, „desenul” în fir metalic ce învăluie volumele, jocul transparenţelor „puse în abis”, dialogul sticlei clare cu sticla opalină, prezenţa poetică a culorii, suprapunerea materialităţilor (sticlă şi „veşmântul” plasei de sârmă) creează efecte optice şi, indirect, tactile; putem vorbi, în context, de o senzualitate a sticlei.
        Mihai Ţopescu are o remarcabilă vizibilitate internaţională, fiind integrat în circuitul marilor manifestări expoziţionale şi competiţionale dedicate sticlei. Este totodată un nume de prestigiu activ în România „artelor focului”, opera lui fiind prezentă în cele mai importante evenimente publice colective rezervate sticlei, artelor decorative în general. Este apreciat şi solicitat pentru activitatea de glass designer atât în ţară, cât şi peste hotare. Creaţia lui artistică este rezultatul unei gândiri plastice care face din sticlă un material prezent, cu drepturi depline, în teritoriul major al sculpturii. Aceasta nu implică o renunţare la virtuţiile decorative citate în repertoriul de expresivitate a sticlei ori la cele de ordin general: ele pot apărea din dialogul sticlei cu alte materiale, din multiplicarea structurală a anumitor componente formale sau din ritmicitatea unor semnale cromatice etc. Opera lui Mihai Ţopescu este definită de întâlnirea fericită, rodnică, a „creativităţii” cu respectul pentru „meşteşug”. Nuanţele dramatice în reprezentare nu le exclud pe cele ironice, orizontului profan de inspiraţie i se adaugă cel sacru. Lucrările, bogate şi complexe, aparţin unui artist consacrat, nicidecum prizonierului unor tipare conceptuale ori stilistice, lucru ce ne face să aşteptăm cu interes etapele următoare ale creaţiei sale.


Adrian Guță (?)

Bibliografie și referințe critice:

Cărți:
Borowsky, Irvin J. (editor), Artists Confronting the Inconceivable: Award Winning Glass Sculpture, Philadelphia, SUA, 1992, p. 77.
Guță, Adrian, Texte despre generația ’80 în artele vizuale, Editura Paralela &39;45, Pitești, 2001, pp. 128 - 129.
 
Dicționare:
Mitchell, C. A., The Contemporary Who`s Who of Professionals, 2004 - 2005.
Waldrich Verlag, Joachim (editor), Who`s Who in Contemporary Glass Art, München, 1993 - 1994, p. 561.
 
Enciclopedie:
Cebuc, Al.; Florea, Vasile; Lăptoiu, Negoiță, Enciclopedia artiști români contemporani, vol. IV, Editura Arc 2000, București, p. 182.
 
Monografie:
Monografia artiștilor profesioniști, Arad, p. 103.
 
Albume:
7, Das Metadekorativum 2012, Düsseldorf, Germania.
7, Das Metadekorativum 2013, Düsseldorf, Germania.
 
Cataloage:
Young Glass &39;87 - An International Competition, Ebelfort Glassmuseum, 1987, p. 80.
The International Exhibition of Glass Craft &39;88, Kanazawa, 1988, 1990, 2010.
Guță, Adrian; Davidescu, Cătălin, Mihai Țopescu: Cast glass cycle 2000 - 2005.
Coburg Glass Prize for Contemporary Glass in Europe 2006, pp. 201 - 369.
Mihai Țopescu - Fragile Glass 2005 - 2008.
Mihai Țopescu - Anatomy of Glass, 2010.
 
Apariții TV:
1998 - Capcana pentru soare ("Trap for the Sun"), Televiziunea Națională Română, producător: Mihaela Cristea;
2006 - Mihai Țopescu - Glass Artist, film documentar realizat de Televiziunea Națională Română, producător: Cristian Bogdan Drăgan;
2013 - Profesioniștii, emisiune realizată de Eugenia Voda.