REFERINŢE


        Lucrările Elenei Vlad par secvențe dinr-un film, melancolic și trist, duios, plin de căldură și dragoste. În preajma lor trecem automat într-un spațiu și timp care nu înseamnă nici prezent, nici trecut, ci este un semn al umanității ce ”consumă”, oricând și oriunde, la fel, dragostea, moartea, bucuria și tristețea. Este ceva minunat să poți vorbi simplu, direct, despre lucrurile profunde. Elena Vlad reușește acest lucru.
        Un fel de a desena, am putea spune, de a păstra urma, de a da expresie gândului trecător. Cu intervenții minime de culoare, lucrările ei pun accentul pe modelaj, pe expresivitatea formelor, pe materialitatea brută, pe performanța reușitelor de ordin tehnologic. Ea nu încearcă să se abată de la o tradiție a prelucrării, dar exploatează virtuțile pământului ars din perspectiva contemporaneității, o sinteză ce ține de eludarea descriptivă, în folosul expresivității plastice.

 
Maria-Magdalena Crișan, Exercițiul privirii, printco, 2010

        Sub un titlu de roman cinematografic - „Scene din viața unei femei”, sculptorița Elena Lot Vlad... și-a reunit câteva zeci de lucrări care fac parte dintr-un ciclu continuu, dacă se poate spune așa, ale cărui începuturi se situează în urmă cu câțiva ani și care evoluează în permanență, pe măsură ce artista îi adaugă noi piese.
        Cuvântul-cheie care poate defini cel mai bine o astfel de modalitate de exprimare este „sensibilitate”. O sesibilitate necontrafăcută, ingenuă și pătrunzătoare în același timp, purtătoare a capacității native de a se minuna în fața realului, dar și a unei curiozități care o împinge mereu înainte, și nu oricum, ci cu o îndrăzneală adesea surprinzătoare.
        Păstrând distincția dintre planuri, pot spune că poetica pe care Elena Lot Vlad își întemeiază demersul artistic este foarte asemănătoare cu cea care a stat la baza celebrelor Fire de iarbă ale lui Walt Whitman. Aceeași atitudine optimistă, aceeași generozitate manifestată în fața lucrurilor așa-zis insignifiante și, mai ales, aceeași autenticitate neatinsă de maladia livrescului unesc într-un spațiu sensibil particular... cele două viziuni artistice, altfel atât de diferite.
        „Scene din viața unei femei” nu înseamnă nici pe departe doar un areal artistic în care o sculptoriță talentată și originală experimentează diferite modalități de expresie și de expunere.
        Creațiile Elenei Lot Vlad au ca prim fundament și ca ultimă rațiune sensibilitatea umană, ... înțeleasă și acceptată simultan ca origine a necesității și căutării de sine și ca „oglindă” în care se reflectă chipurile mereu schimbătoare ale identităților parțiale la care ajungem în diferite momente ale existenței noastre.
        Cu un suflu de poet, cu o mână de ceasornicar... și cu încăpățânarea ei ieșită din comun de a vedea doar partea frumoasă a lucrurilor, Elena Lot Vlad conferă umilului lut pe care călcăm cu toții, fără să băgăm întotdeauna de seamă, o demnitate comparabilă cu cea a mineralelor prețioase.
 

Corneliu Ostahie, Artiștii, ateliere, galerii (ghid facultativ de încîntat privirea)Diamante de lut, KARTA-GRAPHIC, 2009

        Expozițiile Elenei Vlad sunt un jurnal aproape intim, pe care focul nu-l mistuie ci, miraculos, îi dă trup, cărămiziu, cald, palpitând. „Scenele din viața unei femei” reîntâlnesc, într-un muzeu imaginar, gestica cochetelor din Tanagra, busturile etrusce, episoadele adamice de pe capitelurile timpurii romanice.
        Desenatoare, modelatoare și puțin poetă, Elena Vlad a amplificat, spre eliberarea totală în spațiu, episoadele din viața unei femei... ca o friză de scene decupate din blaturi de lut și rabătute de la fundal spre a deveni reliefuri și altoreliefuri.
        Desenatoarea conservă în lut dinamismul șarjei figurative prin gestica foarte liberă a personajelor, prin modelajul suculent al lutului și apoi prin blicurile de alb aplicate peste teracotă.
        „Scene din viața unei femei” este o expoziție care te urmează, se lipește bine de ochi și comunică fără rezerve.

 
Aurelia Mocanu, în: „Ziarul de Duminică”, 7 ianuarie  2005

        Dragostea este cea mai importantă temă în viața Elenei Vlad - Dragostea de viață. În lucrările Elenei Vlad, aleargă împreună, între glumă și tragic, adevărata viață și acea viață a viselor. Rar îmi este dat să văd, în artă, dezbrăcarea de propria persoană în același timp cu privirea conștientă către exterior; este mult umor în lucrările Elenei Vlad. Desenele ei nu însoțesc ideea de sculptură; deși Elena Vlad este sculptoriță, desenele ei au o existență proprie în ea însăși, ele își formează propriile imagini, propriii actori ai vieții, limitele spațiului sunt depășite.
        Arta ei rămâne însă în sfera contemporană a secolului nostru, prin tematica mereu relevantă a stării noastre de fi oameni și prin modul destins prin care își apropie teme serioase și uneori tabu.

 
Liana Axinte, din cuvântul de deschidere la expoziția Scene din viața unei femei. 6 - în tot e un joc, 29 iunie 2013, Deggendorf, Germania 

Cunoscută mai ales prin lucrările realizate în teracotă, Elena Lot-Vlad a surprins prin ineditul sculpturilor sale, adevărate poeme purtând titluri ca Îngerul plutea deasupra noastră, Ne ascundem de lume, Când doi s-au făcut unul, Nu voiai să fii văzut, Spaima ta ascunsă, Mă întrebam de ce nu vii, Când mă purtai prin lume spunând că-ţi sunt regină etc. Referindu-se la acestea, criticul de artă Maria-Magdalena Crişan nota: „Lucrările Elenei Vlad par secvenţe dintr-un film, melancolic şi trist, duios, plin de căldură şi dragoste. În prejma lor, trecem automat într-un spaţiu şi timp care nu înseamnă nici prezent, nici trecut, este un semn al umanităţii ce «consumă», oricând şi oriunde, dragostea, moartea, bucuria şi tristeţea. Este ceva minunat să poţi vorbi simplu, direct, despre lucrurile profunde. Elena Vlad reuşeşte acest lucru. Aflată mai aproape de expresia casnică, fragilă, teracota nu a aspirat, în perioadele de glorie, la grandoarea marii sculpturi, realizată în bronz sau în piatră. Statutul acestui material a fost acela de a se apropia de om, de mâinile care acţionau direct asupra lui, beneficiind de marele avantaj al gestului imediat, direct şi autentic. Un fel de a desena, am putea spune, de a păstra urma, de a da expresie gândului trecător. Cu intervenţii minime de culoare, lucrările Elenei Vlad pun accentul pe modelaj, pe expresivitatea formelor, pe materialitatea brută, pe performanţa reuşitelor de ordin tehnologic. Ea nu încearcă să se abată de la o tradiţie a prelucrării, dar exploatează virtuţile pământului ars din perspectiva contemporaneităţii, o sinteză ce ţine de eludarea descriptivă, în folosul expresivităţii plastice” (Maria-Magdalena Crişan - „O expoziţie de familie - în familie: Elena Vlad şi Aurel Vlad”, în „Observator cultural, nr. 312, 16-22 martie 2006). Gândite ca o amplă desfăşurare narativă, sculpturile Elenei Lot-Vlad, expuse mai întotdeauna sub genericul Scene din viaţa unei femei, îmbină arhaicul cu modernul, antropomorful cu zoomorful, artista reuşind de fiecare dată să dea lutului ars virtuţi plastice care conferă lucrărilor sale originalitate, expresivitate şi calitatea de a emoţiona.

Corneliu Stoica (Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a, revizuită şi întregită, Editura Axis Libri, Galaţi, 2013, pp. 101-102)