PARASCHIV, Alexandru




Pagină web:


http://www.alexandre-paraschiv.com/
 




REFERINŢE


        Lucrările de sculptură mică expuse la Galaţi, realizate din marmură, piatră, granit, lemn, metal, răşină policromă, cuceresc de la primul impact vizual prin diversitatea şi sintetismul formelor, prin înscrierea în spaţiu a unor volume care ne duc cu gândul departe în timp, la arta preistorică. Născut la Călăraşi, într-un oraş în care plastica neolitică antropomorfă este bine reprezentată, iar valoarea ei culturală a depăşit graniţele României, Alexandru Paraschiv a preluat din aceasta ceea ce a convenit spiritului său, a făcut ca metafora şi simbolul să devină veşmântul emblematic al unor lucrări cu o bogată încărcătură ideatică şi emoţională. Deşi sculpturile se numesc în cea mai mare parte TorsCuplu sau Cap de taur, ele au fiecare nota ei de originalitate, sunt compuse într-un anumit fel, forma este şlefuită până la perfecţiune. Materialul în care ciopleşte, şi pentru care artistul manifestă o deosebită înţelegere, este şi el diferit, variind între marmură, piatră şi mai puţin lemn. Uneori, autorul lasă şi mici suprafeţe cu asperităţi, pentru a se vedea structura materialului sau pentru a sugera vechimea. În faţa unor lucrări avem chiar senzaţia că sunt descoperiri ale arheologilor şi că ele evocă o lume mitică. Ciocanul din piatră, întâlnit în neolitc, devine, prin dublare, motiv al transpunerii ideii de cuplu. Alte ipostaze ale cuplului sunt reprezentate prin două inimi sau prin două figurine îmbrăţişate. Sculpturile axate pe motivul antropomorfic păstrează canoanele de modelare ale plasticii neolitice: personajele sunt înfăţişate în picioare, în poziţie şezândă sau de odihnă; se acordă importanţă evidenţierii unor detalii anatomice ca sânii, fesele, triunghiul sexual, ombilicul, șoldurile; capul lipseşte cel mai adesea, iar atunci când este prezent, detaliile feţei nu interesează; braţele sunt retezate din umeri; uneori, şoldurile, simbol al fertilităţii, sunt exagerate. […] În masa sculptată a celor patru statuete miniaturale reprezentând Idoli, concepute în forme triangulare, artistul intervine cu incizii geometrice care delimitează schematic părţile componente ale corpului feminin.
        Lecţia sculpturii lui Brâncuşi a fost profund asimilată de Alexandru Paraschiv, artistul urmărind în tot ceea ce iese de sub dalta şi ciocanul lui să ajungă la esenţa lucrurilor şi fenomenelor. Materia se spiritualizează, dobândeşte pulsul etern al artei autentice. Lucrările sale au o accentuată notă de puritate, linia este sintetică şi de o mare simplitate. Ea este când dreaptă, înscriind geometrii subtile în spaţiu, când ondulată, întotdeauna însă elegantă, concisă, sigură şi expresivă. Sculpturile sale au o monumentalitate suplă, sunt arhitecturate cu ştiinţă compoziţională, raporturile dintre plin şi gol, dintre suprafeţele luminoase şi cele umbrite sunt bine ritmate. „Arta, spune artistul, nu trebuie să ne obosească sau să ne aducă dureri de cap. Opera de artă trebuie să fie simplă şi pură ca să ne redea liniştea şi pacea”.
        Cele două lucrări intitulate Pictorul şi Pictoriţa, realizate din răşină policromă, ca şi tablourile de grafică şi pictură expuse dezvăluie un colorist sensibil în persoana artistului, preocupat în egală măsură şi de culoarea şocantă, expresionistă, dar şi de cea potolită. Adesea, în pictură, sunt transpuse în culoare chiar unele sculpturi. De asemenea, fotografiile conţinând imagini ale unor sculpturi executate în metal ni-l arată pe Alexandru Paraschiv înclinat spre arta abstractă, reuşind să creeze forme plastice sugestive, punându-şi în valoare gândirea sintetică şi pasiunea pentru construcţia armonioasă, esenţializată.
Întâlnirea cu creaţia sa în expoziţia de la Muzeul de Artă Vizuală (curator, graficianul-muzeograf Gheorghe Miron) este una de foarte bun augur, această instituţie prestigioasă demonstrând ca întotdeauna că are capacitatea şi potenţialul de a aduce în faţa iubitorilor de artă artişti şi opere care ilustrează cum nu se poate mai bine profilul său de muzeu de artă contemporană.


Corneliu Stoica (2010)
(http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Optiunea%20pentru%20sintetismul%20formelor%20de%20Corneliu%20Stoica.htm

        … dacă în preistorie şamanii utilizau statuetele şi alte procedee şi ceremonii rituale pentru a impresiona deopotrivă comunitatea şi divinitatea, Alexandru Paraschiv încearcă prin arta sa să vindece şi să facă oamenii mai buni şi mai frumoşi, ajutându-i în atingerea catharsisului: «Arta ne aduce fericire!»

Marian Neagu (arheolog, 2010)
(http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Optiunea%20pentru%20sintetismul%20formelor%20de%20Corneliu%20Stoica.htm

        Alexandru Paraschiv este un fericit, acceptat nu ştiu de cine, în arta de a cunoaşte trecerea haosului către concret. El a avut şansa sa fie iniţiatul căruia i s-a dat harul transpunerii în formă a a semnelor de început de lume. Alexandru nu este un arheolog, nu a descoperit nici o statuetă gumelniţeană pe care să o copieze. El, pur şi simplu, aşa simte torsul feminin, aşa simte ideea de cuplu, aşa simte în linie forţa taurului. Aşa percepe cu mintea şi sufletul începutul.

Dan Basarab Nanu (Director Muzeul de Artă Vizuală, Galați, 2010)
(http://adevarul.ro/locale/galati/sculptura-marca-alexandru-paraschiv-expusa-muzeul-arta-1_50ad3d457c42d5a66391541a/index.html#

        Dacă la un alt mare artist dunărean şi universal, Nică Petre, pot fi uşor recunoscute ciclurile cu simboluri falusoide sau pubiene, la Alexandru Paraschiv ele nu sunt decât trepte ale vieţii, de la origini şi până în posteritate. Prin scenografia simplă, dar entuziasmantă de montare a expoziţiei, Gheorghe Miron a redescoperit o altă dimensiune a operelor lui Alexandru Paraschiv, perenitatea! Sculpturile artistului redescoperă esenţele vieţii din preistorie pe care le proiectează în viitor. În acestă manieră, artistul-şaman, asemenea marilor sculptori, are vocaţia universalului. Artistul utilizează ca instrumente de artă şamanică gesturile primordiale ale femeii sau diferitele ipostaze ale cuplului divin: bărbat-femeie! Astfel, două ciocane/sceptre de piatră, simbol al puterii în lumea neolitică, sunt transformate plastic original-originar de artist într-un cuplu El-Ea! Deloc întâmplător, organizatorii expoziţiei au utilizat această piesă pentru afişul şi catalogul expoziţiei. Cuplul divin Adam şi Eva este matricea tuturor începuturilor. Capetele de tauri, pandant peste milenii al cultului virilităţii şi al puterii - deşi teme sau canoane ancestrale -, marchează o nouă pistă în sculptura modernă.  

Dr. Marian Neagu (2010)
(http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/vernisaj-alexandru-paraschiv-539455.html

Referințe critice:

Şerban, Dumitru, Simpozionul de sculptură fenomen al artei contemporane, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005.