REFERINŢE


          Spirit neliniştit, artistul s-a preocupat în permanenţă de aprofundarea şi stăpânirea limbajului plastic, a mijloacelor tehnice specifice sculpturii, reuşind să creeze lucrări variate ca tematică, bogate în idei şi semnificaţii, asigurându-le o rezolvare plastică expresivă. „Atât sculptura de interior, cât şi cea monumentală, de for public, ne spunea Gheorghe Terescenco, trebuie să se integreze unui anumit spaţiu, să se armonizeze cu el, să-l cucerească, să-i sporească frumuseţea. Atunci când mă aflu în faţa unei noi lucrări, aceste probleme mă obsedează, îmi direcţionează întregul meu efort creator”. Într-adevăr, sculpturile de interior, fie că sunt cioplite în lemn de migdal, nuc sau mahon, fie în piatră, marmură sau turnate în bronz, realizate la dimensiuni în general reduse, sunt lucrate cu fineţe, şlefuite până la perfecţiune, pretându-se foarte bine unui spaţiu intim, unei atmosfere calme, liniştite. Deşi unele poartă titluri ca Ploaia, Cariatidă, Rugăciune, Fata Dunării, Fata vântului, Tinereţe, ele sunt reprezentări feciorelnice, care conţin în ritmul formelor şi volumelor un lirism discret, au capacitatea de a exprima o inefabilă candoare şi poezie. Înlăturând duritatea materialului, sculptorul Terescenco conferă acestor lucrări virtuţile vieţii, le face purtătoarele unor semnificaţii ce ţin de psihologia şi sufletul omului. Respectul pentru meşteşug, echilibru, zvelteţea sau, dimpotrivă, moliciunea formelor, ritmica volumelor, centrarea axială verticală sunt calităţi care sporesc forţa  artistică şi emoţională a lucrărilor. Aceeaşi puritate o exprimă şi ronde-bosse-ul „Mesagerul păcii”, înfăţişând un copil ce ridică în mâna dreaptă, spre un cer ipotetic, un porumbel. Nobleţea materialului, luciul catifelat al marmurei, şlefuirea desăvârşită, ca de altfel întreaga înscriere compoziţională în spaţiu, sunt expresii ale exigenţei cu care artistul înţelege să lucreze. Sculpturile realizate în bronz, având ca motiv zborul, au la bază o riguroasă geometrie, detaliile sunt înlăturate, suprafeţele polisate până la dispariţia oricărei neregularităţi, formele şi volumele urmează o linie ascensională, dinamică. În sculptura monumentală, Terescenco este acelaşi artist laborios, urmărind ca lucrările sale să răspundă şi să se integreze cât mai bine spaţiului în care sunt amplasate, să-l domine. Poarta oraşului, Cristal de gheaţă, Cocoş de munte, Răsărit de soare, Stol, Izvor, Porumbel, Libertate au maiestuozitate, vigoare, forţă de dominare. Poarta oraşului (Faleza superioară a Dunării), de pildă, este o coloană metalică concepută în patru muchii, din care se desprind două siluete ale unui cuplu uman. Ele se dezvoltă în partea superioară a lucrării, se amplifică în volume ce par a dialoga între ele aidoma unor aripi desfăcute pentru zbor. Realizată astfel, lucrarea pare un simbol al deschiderii spre lume a Galaţiului prin intermediul marelui fluviu şi o aluzie la explozia demografică, la dezvoltarea prezentă şi viitoare a urbei noastre. Tot ca o succesiune de volume, dispuse în evantai şi culminând în partea centrală cu o coloană ce pare a susţine cerul, este gândită şi sculptura în piatră Răsărit de soare, expresie plastică a astrului zilei, a armoniei împlinite în lumină. Busturile concepute pentru spaţii de for public, reuşesc să sintetizeze în expresia exterioară a fizionomicului chipul interior al personajelor portretizate, personalităţi celebre ale culturii româneşti.

Corneliu Stoica (Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a, revizuită şi întregită, Editura Axis Libri, Galaţi, 2013, pp. 85-88)