REFERINŢE


          [...] Abordarea unui astfel de gen nu este la îndemâna oricui, fiindcă el presupune din partea celui care îl practică un ascuţit spirit de observaţie şi stăpânirea într-un grad foarte înalt a ştiinţei exprimării cu mijloacele pe care le are la dispoziţie a caracteristicilor fizionomice şi psihologice ale personajelor portretizate. Exigenţe pe care Liviu Adrian-Sandu le-a înţeles în esenţa lor şi le confirmă prin creaţia sa. Într-un text confesiv, intitulat „Convingerile mele”, scris pe un panou, expus şi el pe simeze, un fel de „ars poetica” a autorului, el afirmă: „Sunt un sculptor convins de faptul că portretul este şi va rămâne una din cele mai mari provocări care există în sculptură şi care necesită o foarte mare strădanie, pe o perioadă îndelungată de timp, pentru a putea acoperi un spectru foarte larg din varietatea fizionomiilor şi expresiilor faciale care ţin de unicitatea fiecărui individ. Importanţa studierii diverselor fizionomii şi a expresiilor lor este o provocare foarte mare pentru oricare dintre sculptorii doritori să-şi fructifice talentul, spiritul de observaţie şi capacitatea de redare a detaliilor care întregesc ansamblul caracterial al chipului".
          Manifestând o deosebită admiraţie pentru Auguste Rodin şi pentru Constantin Brâncuşi din prima sa perioadă de creaţie, sculptorul gălăţean cultivă un portret de tip clasic, lucru puţin obişnuit astăzi, când majoritatea artiştilor se orientează spre direcţii ale curentelor moderne şi postmoderne. Liviu-Adrian Sandu nu se teme că ar putea astfel deveni vetust şi anacronic. Cu toate că în urmă cu câţiva ani a creat şi în cheie abstractă, el este convins că ceea ce face acum este semnificativ şi va rezista la metamorfozele ce le va înregistra arta în viitor, fie acestea de viziune, de limbaj plastic, de tehnici şi de materialele utilizate. Realismul lucrărilor sale este izbitor, asemănarea cu modelele nu poate fi pusă în niciun fel sub semnul întrebării, iar modul cum pătrunde dimensiunea psihologică a modelelor, cum reuşeşte să le citească şi să le exprime gândurile, trăirile, emoţiile, sentimentele, într-un cuvânt adâncul sufletesc, constituie calităţi remarcabile. [...]


Corneliu Stoica - Emoţii, Expresii, Fizionomii.

          Liviu Adrian Sandu s-a afirmat prin lucrări cioplite în marmură şi piatră, materiale tradiţionale ale sculpturii pe care le preferă din motive lesne de înţeles. A apelat însă şi la modelaj, cu reuşite la fel de meritorii. A debutat şi a rămas credincios unei statuare de tip clasic prin proporţii şi armonii, prin forme şi volume în care se simt respectul şi preţuirea pentru Rodin sau pentru Brâncuşi din prima sa perioadă de creaţie. În portretistică s-a străduit să ajungă la un acord deplin între exprimarea caracteristicilor fizionomice şi psihologice ale personajelor, a reliefării bogăţiei interioare a acestora. Expoziţia sa „Emoţii, expresii, fizionomii”, cuprinzând lucrări realizate în teracotă, l-a definit ca un redutabil portretist. Personajele sunt inspirate din mitologie, din universul livresc  (Gorgonă, Admiraţie, Satir, Scroage, Războinicul), din lumea imaculată a copiilor (Nedumerire, Nani, nani, puişor, Bucurie), dar şi din rândul personalităţilor culturale ale Galaţiului (Pictorul Gheorghe Miron, istoricul Dan Basarab Nanu, Actorul Lică Dănilă, Scriitorul Corneliu Stoica). Şi când transpune în material definitiv anumite idei, gânduri şi sentimente, sculptorul nu părăseşte figurativul, însă imaginile, de o vădită forţă realistă, sunt ridicate la rangul de metaforă şi simbol, astfel că ele sunt investite cu conotaţii ce depăşesc aparenţele (Studiu pentru Regăsire, Universul din Piatră, Plămadă, Geneză, Devenire, Desprinderea din clipă etc.). Ronde-bosse-ul Plămadă, de pildă, creat în cadrul ediţiei a II-a a Taberei de creaţie „Arta ca viaţă” (Muzeul de Artă Vizuală Galaţi), porneşte de la un fapt aproape de neluat în seamă: facerea pâinii. Marmura este cioplită şi şlefuită pe suprafeţele netede cu atâta perfecţiune, încât lucrarea cucereşte prin puritate, elevaţie, transparenţă. În mâinile care prelucrează plămada se simt pasiunea şi căldura celui care dă formă pâinii noastre cea de toate zilele, dragostea cu care practică o meserie foarte veche şi mereu actuală. Este multă viaţă în sculpturile lui Liviu Adrian Sandu, un lirism profund şi vibrant, o rigoare ce ţine de stăpânirea meşteşugului şi de dorinţa artistului de a construi imagini tridimensionale în care pulsează armoniile clasice. În expoziţiile Grupului „Axa”, sculptorul a prezentat şi lucrări de grafică executate pe computer, în care se simte viziunea sa sculpturală, dar şi unele accente expresioniste.

Corneliu Stoica (Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a, revizuită şi întregită, Editura Axis Libri, Galaţi, 2013, pp. 79-82)

Referinţe critice:

Ciucă, Valentin, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011.
Ciucă, Valentin, Un secol de arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, Iaşi, 2009.
Stoica, Corneliu, Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, Editura Terra, Focşani, 2007.
Stoica, Corneliu, Popasuri ale privirii, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2013.