REFERINŢE

        Despre… Anatomia Comunicării
        Mihai Rusen - expoziţie personală de sculptură şi desen, Galeria ArTei, martie 2002, Bucureşti

          Prima expoziţie personală a lui Mihai Rusen (absolvent al Universităţii de Artă la clasa prof. Mihai Buculei) reuneşte, într-un discurs plastic motivat conceptual şi coerent, lucrări de sculptură în metal şi desene de sculptor. În timp ce desenele urmăresc să dezvăluie prima proiecţie artistică asupra viitoarelor obiecte sculpturale, lucrările de sculptură propriu-zisă construiesc un ansamblu vizual cu mesaj bine articulat. Subiectul interesantei explorări a lumii obiectelor la care recurge Mihai Rusen este comunicarea.        
          Sculpturile expuse sunt fie citate parodice din real şi cotidian, fie încercări de resemantizare a unor obiecte banalizate prin folosinţă, ce înlesnesc sau obstrucţionează comunicarea. Interferenţa obiectelor civilizaţiei moderne (telefonul, televizorul, computerul) în actul comunicării directe presupune apariţia unor capcane sau, cum spune Rusen, a unei cutii a Pandorei a comunicării. Artistul sesizează nu doar modul în care relaţia interumană este facilitată, ci şi felul în care mirajul vitezei de comunicare, al comprimării mesajului pot conduce, prin exces, la noncomunicare. Materialul preferat al lui Mihai Rusen este bronzul, astfel încât cele mai multe lucrări ale lui sunt realizate prin tehnica cerii pierdute. El a expus însă şi sculptură în plumb, un material uşor de modelat, având propria lui expresivitate, pe care artistul a ştiut cum s-o exploateze. Obiectul ready-made şi-a găsit şi el rostul în amalgamul de compoziţii. Mihai Rusen a selectat lucrări din două cicluri, „Imaginarium” sau „Bestiarul unei lumi imaginare” (proiectul de diplomă) şi „Anatomia comunicării” (lucrarea de masterat).
          Remarcabil, în cazul primei expoziţii personale a lui Mihai Rusen, este interesul său pentru suprafaţa lucrărilor, adică preocuparea pentru valorificarea expresivităţii materialelor, ca şi pentru prezentarea sculpturilor. Ele sunt aşezate pe socluri din lemn, create special pentru ele şi care devin, în cele din urmă, parte componentă a lucrării.
          Impactul vizual al seriei mari de lucrări expuse de Mihai Rusen în spaţiul mic al galeriei ArTei n-a fost deloc neglijabil. Spectatorii au avut prilejul să se plimbe printre obiecte uşor de recunoscut, să le contemple, fiind invitaţi, de fapt, să devină parte a actului de comunicare prin artă.


Luiza Barcan, revista Ianus (publicaţie a programului Tradiţie şi Postmodernitate), nr. 4/2001, pag. 232.