COMENTARIU CRITIC


        Debutează cu lucrări figurative (Înotător) în linia realismului socialist, curentul dominant al epocii. Treptat se desprinde de această zonă mergând în direcţia abstracţiei, creând forme în care materia, mişcarea şi lumina joacă un rol esenţial. Devine cunoscut prin sculpturile sale cinetice ce exploatează efectul schimbător al luminii asupra metalului polizat. 

Corina Teacă
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Bocşa, 1923)

    Studii academice:
    1953 - Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti;
    1963 - Academia Pietro Vanucci, Perugia, Italia;
    1966 - bursă la Paris pentru studiul artei egiptene din muzeul Luvru.

    Activitatea profesională:
    în anii ’90 - profesor la Universitatea de Arte şi Design, Cluj-Napoca.

    Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
    Membru al Association Internationale des Arts Plastiques (A.I.A.P.)
     


    PROIECTE

    Expoziții personale:
    1964 - Moscova, Rusia;
    1972 - Biblioteca Franceză, București;
    1974 - Sala Dalles, București;
    1982 - Palazzo dei Diamanti, Ferrara, Italia;
    1983 - Muzeul Naţional de Artă al României, București;
    1983 - Galeria Editalia, București;
    1984 - Institutul Italian de Cultură, București.

    Expoziții de grup:
    1953 - Helsinki, Finlanda;
    1954, 1976, 1980 - Bienala Internațională de Artă, Veneția, Italia;
    1975 - Plastik und Blumen, Berlin, Germania;
    1982 - Ferrara, Italia.

    Lucrări monumentale:
    1964 - Familia, Grădina publică, Galați;
    1965 - Știința, oraşul Victoria, Brașov;
    1968 - Luchian, Parcul Herăstrău, București;
    1970 - Zbor, Copenhaga, Danemarca;
    1971 - Fântână cinetică, Constanța.

    Muzee :
      - Muzeul Constantin Lucaci (donaţia artistului), Bocșa, Caraș-Severin;
     - Muzeul Naţional de Artă al României, București;
     - Muzeul de Artă Vizuală, Galați;
     - Muzeul Național Brukenthal, Sibiu.

    Distincții:
    1974 - Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură;
    1984 - Premiul Herder acordat de Universitatea din Viena;
    1990 - Premiul Academiei Române.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Balaban, Romulus, Constantin Lucaci, Editura Meridiane, București, 1977.
    Drăguţ, Vasile, Constantin Lucaci, Bucureşti, 1968.

    Barbosa, Octavian, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976.
    Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. II, lit. H-Z, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 101 - 102.