Destinate să celebreze evenimente şi personalităţi ale istoriei naţionale, monumentele sale dezvoltă o declarată retorică a gesturilor şi atitudinilor eroice. Formele sunt, de regulă, robuste, pline de vitalitate, într-un stil convenţional, care îmbină clişeele realismului epocii cu moştenirea academistă.
Constantin Prut
(Turtucaia, 1919 - București, 1999)
Studii academice:
1944 - 1946 - Academia Liberă de Arte Frumoase Guguianu, Bucureşti;
1945 - 1976 - conduce Studioul de Artă Plastică al Armatei.
Expoziții personale:
1947 - Sala Teatrului Armatei, Bucureşti;
1969 - Budapesta, Ungaria;
1970 - Varşovia, Polonia;
1981 - Galeria Galateea, Bucureşti;
1993 - Kansan, SUA;
- Denver, SUA.
Expoziții de grup:
din 1948 - participă la Saloanele Naţionale şi Municipale;
1954 - Bienala de la Veneţia, Italia;
1966 - Expoziţia Internaţională a Ministerului Apărării, Berlin, Germania;
1969 - Expoziţia Internaţională Paramilitară, Budapesta, Ungaria;
1970 - „Victoria împotriva fascismului”, Varşovia, Polonia.
Lucrări monumentale:
- Suvorov, Dumbrăveni, Vrancea;
- Mircea cel Bătrân, Constanţa;
- Monumentul Ostaşului Român, Miercurea Ciuc şi Nyiregyhaza, Ungaria;
- Mihai Viteazul, Cluj-Napoca;
- Ieremia Grigorescu”, Caracal, Olt;
- Nicolae Bălcescu, Sibiu;
- Decebal, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți;
- Monumentul Independenţei, Constanţa;
- Complexul monumental Bogdan Vodă, Rădăuţi, Suceava.
Distincţii:
1952 - Premiul de Stat;
1965 - Artist emerit.
Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani. Editura Meridiane, București, 1976.
Florea, Vasile; Lăptoiu, Negoiță, Cebuc, Alexandru, Enciclopedia artiștilor români contemporani, Editura ARC 2000, București, 1996.
Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D. Colecția Sinteze, Editura META, 2001, pp. 93 - 94.